De data asta, postul lam scris puțin în altă formă.

CLICK AICI pentru a citi postul :)

Am găsit pe net un loc foarte liniștit (mulțumită lui YoJK), chiar foarte, și ma atins, de aceia mam decis să scriu post în blog despre el, să-i donez și să-l recomand la prieteni.

http://www.amitaytweeto.com/thequietplace/

Așa web-pagini ca aceasta sunt multe, însă de ce anume acest “locușor liniștit” ma atins? Din cauza soundtrack-ului., da, e o piesă din cel mai iubit de mine serial “Lost”. Liniștindumă pe acel web-site îmi aduceam aminte de multe momente din serial care îmi trezeau niște sentimente de dorință, dacă se poate de spus așa… și am fost influențat de-nnăuntru, de acest site, mi sa creat o dorință să mă întorc la el iar. E unicul site de acest gen care într-adevăr a avut influență asupra “mood-ului” meu, într-adevăr mam relaxat și am stat cât mi-a spus liniștit, de aceia la urmă mam decis să fac prima mea mică donație de bani pe net.

Read more…

O dată, am deschis blogul meu, și am scris două cuvinte, “O dată”, fără să am vre-o idee despre ce să scriu, și peste cinci minute am scris cel mai interesant post pe care l-am scris vreodată (sper).

Altă dată, sa întâmplat să-mi rup mâna, dându-mă cu rolele la vale, nimerisem pe niște pietriș, și aveam așa o viteză de mare că un prieten cu bicicleta din urmă nu putea să mă ajungă… cînd ma ajuns de acum era prea târziu, și prietenește ma petrecut până acasă.

Altă dată, mergeam cu mașina, și depășeam viteza permisă după regulamentul circulației rutiere. Intram în oraș, aveam undeva 120km/h și ma oprit un polițist, era singur, fără mașină, fără utilaje de detectare a vitezei mașinilor, sigur nu stătea legal acolo, însă m-am oprit, eram singur în mașină, nu aveam la mine bani să mă lămuresc cu el “pe loc”, și am vrut să-l păcălesc puțin. Cînd a spus că am încălcat legile privind regula vitezei maximale, i-am spus că nu am încălcat, aveam fix 80km/h, la care el uimit mi-a răspuns interogând “Da cât ai vrut domnulei, 50 trebuie să ai, de un kilometru deja ai intrat în oraș”, da eu chiar nu observasem ca intrasem în oraș, fiindcă încă nu erau semafoare, nici nimic. Ma întrebat “ce facem?!”, iam spus omului că nu am bani, și mi-a spus să fug, ca venea altul alde mine care posibil era cu bani. Iam mulțumit și “am fugit”.

Altă dată, eram încă mic, de vre-o 5 ani, și am mers cu bunelu pe deal, el iubește să prindă iepuri. Iepuri, care din spusele bunelului mă iubeau pe mine și îmi lăsau ciocolate pe deal, și eu mergeam, și le găseam.

În viață se întâmplă multe dăți, multe alte dăți, multe cheste-trestii, și e bine să știi care din ele sunt importante, și care nu, care îți vor schimba viața, sau chiar pur și simplu sunt întâmplări de fiecare zi… `

eu depind de multe lucruri, ca oricine din cititorii acestui articol. Auzind cuvântul “dependenţă” noi de o dată facem asocieri cu droguri/alcool, dar noi nu ştim că noi suntem dependenţi de mult mai multe lucruri decât ne putem închipui, şi nu în toate cazurile dependenţa e dăunătoare. Cum ar fi în cazul unui om idealist, care depinde psihologic de a îndeplini idea, de a face lucrurile să ajungă până la ideal. Multe mame depind de idea de “mamă perfectă”, mulţi depind de sex, alţii depind de părerea celor care-i înconjoară.

Este şi mâncarea de care devii dependent. Începi cu căutarea gusturilor bune, şi mănânci doar pentru a primi plăcere, apoi în momente când suntem nemulţumiţi sau stresaţi căutăm să mâncăm iarăşi, în dorinţa de a regăsi acea senzaţie de plăcere.

Dacă aveţi o dependenţă nedorită, trebuie să ştiţi că ea se vindecă. Oamenii de ştiinţă au dovedit că dependenţa este o boală a creierului, ei spun că ea apare când comportamentul uman devine vulnerabil, dar e deajuns voinţă puternică şi ajutorul celor apropiaţi pentru a scăpa de ea.

spaimă? Cînd stai acasă cu toată familia, priveşti o comedie sovietică cu tata, ai doar 7 ani, mama gravidă, face curat prin dulap, tu stai pe pat cu picioarele învălite, fiindcă tata face asta, şi din pustiu se aud trei bătături la uşă puternice şi înfricoşătoare în acelaşi timp, că era noaptea şi musafiri nu se aşteptau. Însă, fiind copil, nu te aştepţi la nimic rau, nici nu-ţi închipui ce/cine poate fi, tu priveşti televizorul.
Vezi cum se scoală tata să deschidă uşa, iesă în coridor, auzi cum el deschide lacătul uşii, auzi scîrţiitul ei, cu care deja eşti deprins, şi auzi sunet brusc, parcă cineva ar cădea jos… în camera au intrat doi oameni, aveau măşti deacestea ca prin filme, negre, şi cu găuri pentru ochi, şi ochi răi şi încolţiţi, aveau cîte un pistolet, erau îmbrăcaţi în negru, şi miroseau a ură. Lau târât pe tata înapoi în cameră, iau legat mâinile şi picioarele, au puso pe mama la pământ, i-au legat mâinile, iar ţie ţi-au tras plapuma până la gât, şi te-au asigurat că totul este normal. Dar inima ta, care se bătea ca una de iepure îţi spunea inversul.
Oamenii au luat tot ce au găsit mai scump şi au cerut toate cheile care le avem de la casă, se ne încuie şi să fugă.

zâmbetul? Un alt zîmbet.

adrenalină? Când eşti cu maşină, e 12 noaptea, nu eşti în oraş, şi ai de ascuns de nişte oameni, care tot sunt cu maşina. Drumul e rău, pe alocuri asfaltat, pe alocuri cu pietriş şi pe alocuri glod uscat, pe unde au mers tractoare, aşa sunt toate străzile. Tu mergi cît de repede poţi, cu lumina aproape stinsă, nu vezi aproape nimic, dar mergi cu o viteză nebună pentru localitatea unde te afli şi condiţiile de faţă. Mergi prin străzi, te strădui să-ţi ascunzi urma de la urmăritor, dar această urmărire deja de vreo jumătate de oră nu se mai termină. Tu îţi încerci norocul şi rişti să te ascunzi într-un garaj străin, cu gândul ca urmăritorul tău va trece pe alăturea şi nu va observa… stingi lumina, stingi motorul, şi taci ca un peşte de parcă dacă ai face gălăgie te vor auzi.. şi ei, trecînd cu viteză mare pe lângă tine… trec mai departe.

fericirea? Fericirea celor apropiaţi, un sunet le miez de noapte doar pentru a întreba ce fac, un prieten nou, o nouă realizare, un scop în viaţă îndeplinit, cînd observi că de fapt totul e aşa de bine da eu nici nu observ, cînd lucrăm împreună cu tata asupra la ceva, zîmbetul mamii, cînd ajut oamenii…

oboseala? Cînd ai pe cont deja doua nopţi fără somn, şi fără să ai timp să mănânci, e dimineaţa, dar tu încă ai multe chestii de făcut, dar te temi că nu vei reuşi, şi nu vei dormi încă o noapte.

satisfacţie? Cînd dupa istorioara de mai sus răspândeşti toate chestiile altor oameni, amâni toate întâlnirile şi dormi vre-o 14 ore.

greaţă?
nervozitate?
ameaţeală?

urmează a fi completat…

Un city quest intrigant, funny, si un joc care te pune să priveşti oamenii din jur mai atent, deoarece oricine din trecători pe stradă poate fi killerul tău, care te urmăreşte deja de cîteva ore.
Nu vreu mult să vorbesc despre asta, doar vreu sa arăt spotul video făcut de noi… sper să fie mulţi participanţi =)

www.AGmoldova.com

Şi puţin despre credits
Autorul acestui proiect este Alex Braguţa, video spotul este filmat de noi doi, şi mulţumim şi lui Dumitru Axentii pentru suport şi cadrele Making of. Bravo şi Corneliu Comendant pentru montarea acestui spot, sa primit foarte fain. Ei şi în rest deam totul Alex Braguţa =)

Hi guys, acesta este blogul meu, blogul lui Gaina Roman. Acesta este un post de introducere, şi nu am avut de gînd să scriu aşa post, am vrut deodată să scriu articole, însă chiar imposibil de creat blog şi nu de făcut o introducere, să ştie oamenii, să mă urmărească sau nu.

Well, să încep explicarea… eu în primul rînd mi-am făcut sait de vizită (ca un business card online) ci nu blog… mi-am cumpărat şi domeniu de numele meu, am creat saitul, mi-am creat un logo, mai în scurt după feedbackul unui prieten (Dumitru) am început self-rebrandingul… apoi, după asta mam decis să bag şi un blog, şi să scriu acolo din cînd în cînd.

Mai tîrziu îmi voi face şi email cu numele de domeniu, de genu me@gainaroman.com, voi face subdomeniu specializat blogului, adică blog.gainaroman.com, şi poate şi ceva de genu portofolio.gainaroman.com (idea lui Dumitru).

Aşa cum, majoritatea literaturii citite de mine era engleză/rusă gramatica şi vocabularul meu român cam lasă de dorit, din cîte spun unii. Sigur am să mă stradui să-mi îmbunătăţesc aceste calităţi, însă pînă nu termin cu îmbunătăţirea, fiţi bunişori şi nu săriţi cu sarcasmul prin comentarii, ci personal, pe email sau unde mă găsiţi la moment, îmi spuneţi care sunt greşelile. Apropo, nu uitaţi să-mi trimiteţi feedback dacă tot mă contactaţi :), doresc să ştiu părerile voastre, cum voi avea să faceţi în locul meu cu blogul si saitul de vizită. Merson =).

Promisesem să deschid blogul pe 13 (oh, cîte oficialitate))), însă am întirziat cu o zi, scuzaţi vă rog frumos =)). Eu duminică plec la mare, pînă atunci, sau chiar de la mare mai scriu vre-un articol, despre odihna mea. Şi nu avea sa plec acum la mare, dacă o fată, la timpul necesar nu ar fi spus “Ei hai, mulţumeştete cu ce ai, sau luptă pentru ceea ce vreai” că avea s-o las baltă, cum se spune))).

Bine, asta parcă e totul. Aştept foarte tare feedback din partea voastră la blog, şi la saitul de vizită, cînd va fi gata, şi în general la tot. Mulţumesc lui Alex care ma ajutat, să nu-mi fie ruşine de numele meu de familie, şi a dat start ideei să fac un brand din asta :)
See ya guys.